Este foarte posibil să fi auzit de mai multe ori despre memoria cache atunci când fie aveai de ales un procesor, fie era vorba de a face un browser să fie ceva mai rapid. Primul lucru pe care trebuie să îl știi este că există, așa cum probabil ai bănuit deja, două tipuri sau domenii de aplicabilitate ale acestui concept.
În acest articol vei afla câteva informații despre ce este memoria cache și despre diferențele între cele două domenii la care se aplică.
Cuprins
1. Memoria cache în cadrul arhitecturii unui procesor
2. Web Cache-ul – memoria browserului
1. Memoria cache în cadrul arhitecturii unui procesor
Atunci când te gândești la memoria cache a unui procesor, trebuie să ai în vedere o componentă fizică. De aceea, aceasta mai este denumită și hardware cache, iar termenul este folosit pentru a o diferenția de alte tipuri de concepte asemănătoare.
După cum probabil că știi deja, un computer este dotat, printre alte componente esențiale, și cu memorie RAM – sau Random Access Memory. Dar și procesorul acestuia este prevăzut cu propriul sistem, amplasat chiar în interiorul lui, care poartă denumirea de cache.
Ai putea crede că un computer sau un laptop acționează imprevizibil, dar te-ai înșela, deoarece acesta „știe” destul de multe lucruri despre tine. Procesorul înregistrează în mod frecvent informațiile din memoria principală (RAM) în propriul cache, iar apoi le poate accesa instantaneu, fără a mai fi nevoit să le extragă de acolo de fiecare dată când are nevoie să execute o sarcină.
Memoria cache salvează, deci, informațiile, dar doar pe termen foarte scurt și numai pe acelea care sunt folosite mai des în procesul de lucru, pentru ca, atunci când sunt necesare, procesorul să le poată accesa automat mult mai rapid. De aceea, la închiderea computerului toate aceste date se vor șterge.
Lucrul acesta este necesar deoarece memoria RAM este mai lentă și este mai departe de procesor în arhitectura plăcii de bază. Când datele sunt găsite în cache, are loc un proces care se numește „hit cache”, ceea ce duce la o funcționare mai rapidă și mai eficientă a calculatorului.
Deoarece memoria cache este mult mai mică decât cea RAM, datele stocate sunt doar temporare și, prin urmare, este posibil să nu dețină tot timpul informațiile de care are nevoie procesorul. Când aceasta nu conține datele solicitate, se produce un proces care se numește „cache miss”, iar în acest caz, CPU-ul se va deplasa pe hard disk în căutarea lor și se va folosi de RAM.
Memoria cache a procesorului este organizată în diferite niveluri, cunoscute sub numele de L1, L2 și L3, iar fiecare dintre ele este mai rapid sau mai lent, în funcție de apropierea de nucleele unității de procesare.
Pentru a-ți face o idee, nivelurile L1 și L2 au, de obicei, o capacitate foarte mică, de doar câțiva KB, mult mai puțin decât RAM-ul sau hard disk-ul. Acest lucru este justificat: în acest caz, importanța nu este capacitatea, ci viteza.
De reținut este că memoria cache a procesorului nu poate fi mărită ca în cazul unui upgrade de RAM. Singurul lucru care se poate face este schimbarea în totalitate a unității centrale.
2. Web Cache-ul – memoria browserului
Denumită uneori și web cache, „memoria browserului” stochează date, informații și bucăți de cod de pe site-urile pe care le vizitezi frecvent. Acestea nu sunt depozitate temporar, ci sunt scrise direct pe hard disk-ul computerului. Aceste fragmente pot fi imagini, cod HTML, CSS și JavaScript. Practic, sunt salvate acele părți din paginile de internet care sunt statice, adică nu se modifică de la o accesare la alta.
Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă memoria cache și rolul ei, trebuie știut că, deseori, conținutul paginilor web poate fi greoi și, astfel, se va încărca mai greu pe terminalele individuale. Gândește-te, de exemplu, la cele care conțin imagini mari.
Având în vedere că părțile statice ale unei pagini web sunt salvate în cache, dacă accesezi din nou același site, vei vedea pe ecranul monitorului conținutul stocat (sub formă de fișiere temporare). Dar, astfel, browserul nu mai este nevoit să-l descarce din nou de pe internet. Rezultatul constă în creșterea semnificativă a vitezei de navigare online.
Partea negativă a „cache-ului software” apare atunci când se face o actualizare a unei pagini web sau, de exemplu, a propriului site în WordPress sau în alt CMS.
La accesare, browserul va încărca datele anterioare, fără a lua în seamă cea mai recentă actualizare. Apare astfel nevoia de ștergere a informațiilor salvate temporar sau de golire a cache-ului.
De aceea, la construcția unor pagini web care se modifică des (de exemplu, magazine online cu sute de produse și imagini), se pot face setări privind timpul de expirare al cache-ului, ceea ce va obliga browserul să preia datele din nou de pe internet.
Dacă te întrebi cum ștergi memoria cache din browser, este bine să reții că acest procedeu depinde de modelul instalat pe computerul tău. La Mozilla sau Google Chrome se pot accesa setările respective prin apăsarea concomitentă a tastelor CTRL + SHIFT + DEL.
De asemenea, browserele permit golirea memoriei cache numai pentru anumite site-uri web. Dacă doar o singură pagină de internet sau un URL are probleme de afișare a celei mai recente versiuni, șterge cache-ul numai acolo, lăsând celelalte setări neatinse, pentru a păstra totuși o navigare fluidă și rapidă.
Așadar, după cum ai văzut, atunci când auzi de memoria cache, s-ar putea să fie vorba de lucruri diferite, deși modul de lucru este comun. Termenul face referire atât la componente fizice (hardware), cât și logice (software), care sunt utilizate pentru a stoca date temporare ce pot fi accesate rapid, pentru a îmbunătăți viteza și performanța echipamentelor și a aplicațiilor pe care le folosești.
Sursa foto: shutterstock.com