Discuția IPv4 vs IPv6 pornește de la o limitare fundamentală: IPv4 folosește adrese pe 32 de biți, ceea ce înseamnă un total de aproximativ 4,3 miliarde de combinații unice. IPv6, în schimb, folosește 128 de biți, generând un număr de adrese atât de mare încât este practic infinit.
Pe scurt, am rămas fără adrese IPv4. Iar IPv6 este soluția care permite internetului să crească în continuare.
Ce sunt, de fapt, IPv4 și IPv6?
Cel mai simplu mod de a le înțelege este să le privești ca pe un sistem poștal digital. Orice dispozitiv conectat la internet – fie că e vorba de serverul care îți găzduiește site-ul sau de telefonul din buzunar – are nevoie de o adresă unică pentru a trimite și a primi informații. Această adresă este adresa IP (Internet Protocol).
IPv4 (Internet Protocol version 4) a fost standardul încă de la începuturile internetului. La vremea respectivă, cele 4,3 miliarde de adrese păreau mai mult decât suficiente. Nimeni nu anticipa explozia de smartphone-uri, laptopuri și dispozitive IoT. Astfel, am ajuns la ceea ce se numește „epuizarea adreselor IPv4”.
De ce a devenit trecerea la IPv6 o necesitate?
Aici intră în scenă IPv6 (Internet Protocol version 6). A fost creat special pentru a rezolva criza de adrese, oferind un spațiu practic nelimitat. Trecerea la IPv6 nu este doar un simplu upgrade tehnic; este o mișcare strategică esențială pentru a asigura viitorul internetului. Fără el, inovația ar încetini, iar conectarea de noi dispozitive ar deveni tot mai dificilă.
Trecerea la IPv6 nu mai este o opțiune, ci o evoluție inevitabilă. Să rămânem doar pe IPv4 ar fi ca și cum am încerca să construim un zgârie-nori pe fundația unei case de la țară. Pur și simplu, nu mai este sustenabil.
Dacă vrei să vezi ce protocol folosește conexiunea ta, poți verifica foarte simplu care este IP-ul meu folosind un instrument online.
Pentru o imagine și mai clară, iată o comparație directă între cele două:
| Caracteristică | Protocolul IPv4 | Protocolul IPv6 |
|---|---|---|
| Dimensiune Adresă | 32 de biți | 128 de biți |
| Număr de Adrese | Aproximativ 4,3 miliarde | Circa 340 undecilioane (un 340 urmat de 36 de zerouri) |
| Format Adresă | Zecimal (ex: 192.0.2.146) | Hexazecimal (ex: 2001:0db8::1) |
| Configurare | Manuală sau prin DHCP | Autoconfigurare (SLAAC) și DHCPv6 |
| Securitate | Opțională (IPsec) | Integrată (IPsec este obligatoriu) |
Diferențele tehnice esențiale, explicate pe înțelesul tuturor
Ca să înțelegem cu adevărat miza confruntării IPv4 vs IPv6, nu e de ajuns să ne uităm doar la câte adrese oferă fiecare. Diferențele reale stau în arhitectura lor, în felul în care au fost gândite. Fiecare protocol poartă amprenta epocii sale, iar asta se vede direct în modul în care gestionăm, securizăm și optimizăm rețelele de astăzi.
Prima și cea mai evidentă diferență este, desigur, formatul adresei. O adresă IPv4 este o înșiruire de 32 de biți, pe care o știm cu toții sub forma a patru numere despărțite de puncte (cum ar fi 192.168.1.1). A fost o soluție simplă și eficientă pentru începuturile internetului, dar s-a dovedit repede că nu va fi de ajuns.
Prin comparație, IPv6 folosește o adresă de 128 de biți, scrisă în format hexazecimal, cu grupuri separate prin două puncte (de exemplu, 2001:0db8:85a3:0000:0000:8a2e:0370:7334). Această lungime uriașă nu doar că ne oferă un număr de adrese pe care cu greu ni-l putem imagina, dar permite și o structurare mult mai logică și ierarhică a rețelelor la nivel global.
Infograficul de mai jos surprinde perfect acest salt de la vechi la nou.
Imaginea arată clar trecerea de la o infrastructură limitată și oarecum învechită (serverul IPv4) la un ecosistem modern, scalabil, pregătit pentru viitor (cloud-ul IPv6).
Comparație tehnică directă IPv4 vs IPv6
Pentru o privire de ansamblu rapidă, tabelul de mai jos sintetizează cele mai importante diferențe tehnice între cele două protocoale.
| Caracteristică | IPv4 | IPv6 |
|---|---|---|
| Lungimea adresei | 32 de biți | 128 de biți |
| Formatul adresei | Numeric, cu puncte (ex: 192.0.2.1) | Hexazecimal, cu două puncte (ex: 2001:db8::1) |
| Număr total de adrese | ~4,3 miliarde (practic epuizate) | ~340 undecilioane (practic nelimitate) |
| Configurarea adresei | Manuală sau prin DHCP | Automatizată prin SLAAC (Stateless Address Autoconfiguration) |
| Header | Complex, cu dimensiune variabilă | Simplificat, cu dimensiune fixă și headere de extensie |
| Securitate (IPsec) | Opțională, adăugată ulterior | Integrată, componentă obligatorie |
| Fragmentare pachete | Realizată de routere și de dispozitivul sursă | Realizată doar de dispozitivul sursă |
| Checksum header | Da, recalculat de fiecare router | Nu, eliminat pentru a spori viteza |
Acest tabel este un bun punct de plecare, dar adevărata valoare a fiecărei caracteristici se vede abia atunci când analizăm impactul practic asupra rețelei.
Autoconfigurarea adresei: mai simplu și mai eficient
O noutate majoră în IPv6 este Stateless Address Autoconfiguration (SLAAC). Sună tehnic, dar ideea e simplă: dispozitivele își pot genera singure o adresă IP unică, fără să mai aibă nevoie de un server central care să le-o aloce. Practic, se folosesc de informațiile pe care le primesc de la routerul local.
Acest mecanism schimbă complet regulile jocului în administrarea rețelei. În lumea IPv4, depindem de DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) – un server pe care trebuie să-l configurezi, să-l întreții și să-l securizezi. SLAAC reduce drastic această dependență, ceea ce înseamnă mai puțină bătaie de cap și mai puține puncte care pot ceda.
IPv6 a fost gândit din start pentru scalabilitate și simplitate. Faptul că nu mai ai nevoie mereu de un server DHCP pentru alocarea de bază a adreselor înseamnă mai puține resurse de management și o rețea mult mai robustă.
Un administrator de rețea poate adăuga sute de dispozitive noi, iar ele se vor integra corect, aproape instantaneu. Asta e esențial în medii dinamice, precum rețelele Wi-Fi publice sau ecosistemele Internet of Things (IoT). Pentru a înțelege mai bine cum funcționează protocoalele în diverse scenarii, poți aprofunda diferitele tipuri de rețele de calculatoare.
Header optimizat pentru viteză
O altă diferență tehnică majoră se ascunde în structura pachetelor de date. Chiar dacă adresele sursă și destinație sunt de patru ori mai mari, headerul unui pachet IPv6 este, paradoxal, mai simplu decât cel de la IPv4.
Ce înseamnă asta în practică?
- Procesare mai rapidă: Routerele trec pachetele IPv6 mai eficient prin rețea, deoarece headerul are o structură fixă, fără câmpuri opționale care să necesite o analiză complexă.
- Fără checksum la nivel de router: IPv6 a renunțat la câmpul de checksum din header. Verificarea integrității datelor este lăsată în seama protocoalelor de transport (ca TCP), eliberând routerele de o sarcină de calcul inutilă.
- Extensii flexibile: Opțiunile extra, care în IPv4 îngreunau headerul principal, sunt acum gestionate prin „headere de extensie”. Acestea sunt procesate doar la destinație, nu de fiecare router de pe traseu.
Toate aceste optimizări se traduc printr-o latență mai mică și o rutare mai eficientă – avantaje clare pentru aplicații unde fiecare milisecundă contează, cum ar fi streaming video, jocuri online sau apeluri VoIP.
Securitate integrată din start
La crearea IPv4, securitatea nu era o prioritate. IPsec (Internet Protocol Security), un set de protocoale care securizează comunicațiile, a fost adăugat ulterior, ca un fel de „add-on”. De aceea, implementarea sa în rețelele IPv4 poate fi complicată și variază de la un caz la altul.
IPv6, pe de altă parte, a fost construit cu securitatea ca pilon central. Suportul pentru IPsec este o componentă obligatorie a protocolului. Asta înseamnă că funcționalități precum autentificarea, confidențialitatea și integritatea datelor pot fi implementate mult mai ușor și standardizat, oferind o fundație solidă pentru comunicații sigure de la un capăt la altul.
Impactul asupra performanței și securității website-ului
Trecerea la IPv6 nu înseamnă doar să obții mai multe adrese; este o decizie strategică ce are un impact direct asupra vitezei și siguranței unui site. Felul în care acest protocol gestionează traficul și spațiul de adrese are consecințe foarte practice pentru orice business online, de la experiența utilizatorului până la protecția împotriva atacurilor cibernetice.
În lumea IPv4, majoritatea rețelelor se bazează pe NAT (Network Address Translation). Practic, mai multe dispozitive împart aceeași adresă IP publică. Deși a fost o soluție ingenioasă la vremea ei, NAT introduce un pas suplimentar în procesare. Fiecare pachet de date trebuie „tradus” la ieșire și la intrare, ceea ce adaugă o mică, dar cumulativă, întârziere.
IPv6 elimină complet nevoia de NAT. Fiecare dispozitiv poate avea propria sa adresă IP publică, permițând o comunicare directă, cap la cap. Rezultatul? O conexiune mai curată și, în multe cazuri, vizibil mai rapidă.
Conectivitate directă și timpi de încărcare mai mici
Simplificarea nu se oprește la eliminarea NAT. Header-ul pachetelor IPv6 este, de asemenea, mai eficient structurat, permițând routerelor să proceseze traficul mai repede. Pentru un vizitator care accesează site-ul tău de pe o rețea nativă IPv6, conexiunea va fi, în teorie, mai agilă decât pentru cineva care trece prin multiple translatări IPv4.
Acest avantaj se simte cel mai bine pe rețelele mobile, unde mulți operatori au adoptat deja IPv6 pe scară largă. Când un utilizator de pe o astfel de rețea ajunge pe un server care suportă și IPv4, și IPv6 (dual-stack), conexiunea se va stabili automat prin IPv6, profitând de performanța superioară.
O conexiune nativă IPv6 poate scurta latența cu câteva milisecunde esențiale. Poate părea puțin, dar când un site modern încarcă zeci de resurse, aceste mici câștiguri se adună și pot face diferența între un vizitator mulțumit și unul care pleacă.
Implicațiile pentru SEO (Search Engine Optimization) sunt și ele clare. Viteza de încărcare este un factor de ranking confirmat de motoare de căutare ca Google, care pun accent pe experiența utilizatorului. Un site mai rapid nu doar că își păstrează vizitatorii, dar are șanse mai mari la o poziție bună în căutări.
Un scut suplimentar împotriva scanărilor automate
Un beneficiu de securitate adesea subestimat este chiar imensitatea spațiului de adrese IPv6. În rețelele IPv4, un atacator poate scana cu relativă ușurință un interval de IP-uri în căutarea serverelor vulnerabile, cu porturi deschise sau servicii neactualizate.
Într-o rețea IPv6, o singură subrețea standard (/64) conține 18.446.744.073.709.551.616 de adrese. Scanarea unui asemenea interval este pur și simplu imposibilă din punct de vedere computațional. Astfel, atacurile bazate pe scanări în masă devin ineficiente, adăugând un strat de protecție prin simpla „obscuritate”.
Evident, asta nu înlocuiește măsurile de securitate esențiale, cum ar fi un firewall bine configurat, dar face viața mult mai grea pentru actorii malițioși.
Cum poți beneficia de avantajele IPv6 pentru site-ul tău
Pentru ca vizitatorii să se poată conecta la site-ul tău prin IPv6, serviciul de găzduire trebuie să fie compatibil. Iată ce ai de făcut:
- Verifică suportul existent: Întreabă furnizorul de hosting dacă oferă conectivitate IPv6. Majoritatea furnizorilor moderni, inclusiv BTS Telecom, o oferă ca standard pentru pachetele de găzduire VPS sau servere dedicate.
- Activează IPv6 pentru domeniu: Trebuie să adaugi o înregistrare de tip AAAA (quad-A) în setările DNS. Aceasta funcționează la fel ca înregistrarea A pentru IPv4, mapând numele domeniului la adresa IPv6 a serverului.
- Testează conexiunea: După ce ai adăugat înregistrarea AAAA, folosește un instrument online de testare pentru a te asigura că site-ul este accesibil prin ambele protocoale.
Adoptarea IPv6 nu mai este o chestiune de viitor, ci o realitate a prezentului. Trecerea la acest protocol nu doar că îți asigură spațiu de creștere, dar aduce beneficii tangibile de performanță și securitate care contribuie direct la succesul prezenței tale online.
Cum stăm cu adopția IPv6 în România?
Deși pe hârtie comparația IPv4 vs IPv6 arată clar un câștigător, realitatea din teren e mult mai complicată. Trecerea la IPv6 nu e ca și cum ai apăsa pe un întrerupător. E un proces lent, care depinde de bani, de ce fac marii furnizori de internet (ISP) și de cât de pregătite sunt, tehnic, companiile. România, la fel ca multe alte țări, este în plină tranziție. Avem progrese, e clar, dar sunt și zone unde modernizarea se lasă așteptată.
Dacă ne uităm la cifre, vedem o creștere constantă, dar fără salturi spectaculoase. Viteza cu care se mișcă lucrurile depinde enorm de strategiile pe care le au jucătorii mari de pe piața de telecomunicații.
Situația actuală a tranziției, în cifre
În România, implementarea IPv6 progresează într-un ritm moderat. În prezent, aproximativ 29% din conexiunile din țară sunt pregătite pentru IPv6. Când vine vorba de utilizarea efectivă, procentul se învârte în jurul a 20-30%, conform celor mai recente măsurători.
Principalul motor al acestei schimbări este RCS & RDS, cel mai mare ISP din țară, urmat de alți furnizori care contribuie și ei la această creștere. Chiar dacă IPv4 încă domină peisajul, un semn bun este că în unele zone urbane dezvoltate, aproape jumătate dintre conexiunile noi navighează deja nativ pe IPv6. Asta ne arată clar în ce direcție merge piața. Puteți explora mai multe statistici despre adopția IPv6 în România pentru o imagine de ansamblu.
Creșterea asta constantă nu e o surpriză. Pe de o parte, nu mai sunt adrese IPv4 disponibile. Pe de altă parte, rețelele trebuie modernizate pentru a face față cerințelor viitorului – iar IPv6 oferă scalabilitatea și securitatea de care avem nevoie.
Ce anume încetinește sau accelerează adopția?
Progresul nu este același peste tot și e influențat de câțiva factori importanți. Fiecare dintre aceștia poate pune o piedică sau, dimpotrivă, poate accelera implementarea la nivel național.
- Investițiile furnizorilor de internet (ISP): Marii operatori de telecom sunt, de fapt, principalii promotori ai IPv6. Ei sunt cei care investesc în modernizarea infrastructurii – routere, servere – pentru a putea oferi clienților conectivitate dual-stack (adică și IPv4, și IPv6 în același timp).
- Costurile și complexitatea tehnică: Pentru o firmă mică sau medie, migrarea poate însemna facturi pentru echipamente noi și timp alocat pentru trainingul echipei IT. Dacă nu ai expertiză internă, totul devine și mai greu.
- Echipamentele vechi, incompatibile: Multe companii încă se bazează pe echipamente hardware și aplicații software vechi, care pur și simplu nu știu să lucreze cu IPv6. Iar înlocuirea lor costă și durează.
- Lipsa de conștientizare a beneficiilor: Să fim sinceri, mulți manageri nu văd încă urgența sau avantajele concrete ale trecerii la IPv6, mai ales dacă soluțiile actuale, bazate pe NAT, încă își fac treaba.
Adevărata provocare a adopției IPv6 nu este una pur tehnică, ci mai degrabă una de strategie și educație. Companiile trebuie să înțeleagă că IPv6 nu e doar un simplu upgrade. Este fundația pe care se vor construi inovațiile viitoare, de la Internet of Things (IoT) la servicii cloud avansate.
Cum ne comparăm cu restul lumii?
La nivel global, România se află undeva la mijlocul clasamentului. Țări precum India, Germania sau Belgia sunt lideri detașați, cu rate de adopție care au trecut de 50-60%. Asta arată ce se poate întâmpla când există o strategie națională bine pusă la punct și investiții serioase.
În regiunea noastră, situația diferă. Unele țări vecine au accelerat procesul, fie datorită unor politici guvernamentale, fie din cauza competiției acerbe între furnizorii de servicii. România recuperează încet-încet, dar viteza de implementare va depinde de cât de repede vor înțelege companiile avantajele competitive pe care le aduce noul protocol. Până la urmă, trecerea la IPv6 este un maraton, nu un sprint.
Pași practici pentru tranziția la IPv6
Adoptarea IPv6 este un pas esențial pentru a garanta că infrastructura online poate crește și rămâne performantă. Deși procesul poate părea complex, cu o strategie bine pusă la punct, tranziția devine gestionabilă. Indiferent dacă administrezi un server dedicat, un VPS sau folosești un panou de control precum cPanel, activarea noului protocol urmează principii clare.
Privind cifrele globale, România se situează la un nivel mediu în cursa pentru adopția IPv6. Aproximativ 30% dintre utilizatorii locali accesează internetul prin acest protocol, în comparație cu o medie globală ce se apropie de 45%. Suntem în urma unor țări ca Germania, unde rata depășește 60%, însă tendința este una ascendentă și pe plan local. Viteza de acces poate varia semnificativ între diferite rețele, influențând direct ritmul tranziției. Pentru o imagine mai largă, poți consulta diverse statistici despre adopția IPv6.
Strategii de migrare: cum facem trecerea?
Cea mai sigură și, sincer, cea mai folosită metodă de tranziție este Dual Stack. Gândește-te la ea ca la o autostradă cu două benzi paralele: una pentru IPv4, cealaltă pentru IPv6. Serverul sau rețeaua ta le poate folosi pe amândouă simultan. Asta înseamnă compatibilitate maximă – vizitatorii se pot conecta oricum, fără ca cineva să fie lăsat pe dinafară.
Un alt mecanism util este NAT64 (Network Address Translation 64). Acesta acționează ca un fel de translator universal. Permite dispozitivelor care funcționează doar pe IPv6 să comunice fără probleme cu servere care încă rulează exclusiv pe IPv4. E o soluție vitală în perioadele de tranziție, când ambele protocoale trebuie să coexiste.
Abordarea Dual Stack este considerată standardul de aur în tranziția la IPv6. Oferă o punte sigură între vechi și nou, garantând că serviciile tale rămân accesibile pentru toți utilizatorii, indiferent de protocolul folosit de rețeaua lor.
Cum activezi IPv6 pe diferite platforme
Modul de activare diferă puțin în funcție de mediul în care lucrezi. Indiferent de platformă, primul pas e să te asiguri că furnizorul tău de hosting, cum e BTS Telecom, îți oferă o adresă IPv6 sau un întreg bloc de adrese.
1. Activarea în cPanel/WHM
Aici, lucrurile sunt destul de simple, mulțumită interfeței grafice. În WHM (Web Host Manager), administratorul serverului poate aloca adrese IPv6 conturilor de cPanel cu doar câteva clicuri.
- Pasul 1: Mergi în secțiunea “IPv6” din WHM.
- Pasul 2: Activează suportul IPv6 la nivel de server, dacă nu e deja pornit.
- Pasul 3: Alocă adresele IPv6 conturilor de găzduire. cPanel se va ocupa automat să adauge înregistrările DNS de tip AAAA necesare.
2. Configurare pe servere Linux (Debian/Ubuntu)
Pe un server dedicat sau un VPS cu Linux, va trebui să „murdărești” puțin mâinile direct în fișierele de configurare.
- Deschide fișierul de configurare a rețelei (de exemplu,
/etc/network/interfacessau un fișier din/etc/netplan/). - Adaugă detaliile pentru interfața de rețea (cum ar fi
eth0), specificând adresa IPv6 și gateway-ul. - La final, repornește serviciul de rețea ca să se aplice modificările.
3. Configurare pe Windows Server
În mediul Windows, procesul e mult mai vizual și intuitiv.
- Navighează la “Network and Sharing Center” și intră în proprietățile adaptorului de rețea.
- Selectează “Internet Protocol Version 6 (TCP/IPv6)” și apasă butonul “Properties”.
- Introdu adresa IPv6, lungimea prefixului și gateway-ul primite de la provider.
Pentru o administrare mai ușoară și suport dedicat, mulți preferă soluții de găzduire VPS în România, unde de obicei furnizorul se ocupă de configurarea inițială.
Verificări și depanare după activare
Bun, ai activat IPv6. Acum e momentul critic: trebuie să verifici dacă totul merge cum trebuie. O mică greșeală de configurare poate bloca accesul pentru o parte dintre utilizatori.
Ce instrumente poți folosi pentru testare:
- Ping: Folosește
ping6(pe Linux) sauping -6(pe Windows) ca să vezi dacă serverul tău comunică cu alte adrese IPv6 (de exemplu,ping6 google.com). - Traceroute: Comanda
traceroute6(sautracert -6pe Windows) îți arată exact pe unde o iau pachetele de date și te ajută să vezi dacă se blochează pe undeva. - Verificatoare online: Site-uri ca
ipv6-test.comsautest-ipv6.comsunt perfecte pentru a verifica din exterior dacă site-ul tău e accesibil atât prin IPv4, cât și prin IPv6.
O problemă des întâlnită ține de firewall. Verifică de două ori dacă regulile tale permit traficul pe porturile esențiale (ca 80 pentru HTTP și 443 pentru HTTPS) și pentru protocolul ICMPv6, care este absolut vital pentru ca IPv6 să funcționeze corect. Trecerea la IPv6 este, în fond, o investiție într-o prezență online solidă și pregătită pentru viitor.
Întrebări frecvente despre IPv4 și IPv6
Chiar și după ce am acoperit diferențele tehnice și strategiile de migrare în discuția IPv4 vs IPv6, e normal să mai existe câteva întrebări practice. Aici găsiți răspunsuri directe și clare, menite să vă ajute să înțelegeți mai bine ce înseamnă această tranziție pentru proiectul dumneavoastră.
Este IPv6 mai rapid decât IPv4?
Răspunsul scurt este: nu în mod direct, dar în practică, de multe ori da. IPv6 nu promite o viteză brută de transfer mai mare, însă arhitectura sa este mult mai eficientă. Routerele procesează pachetele de date mai rapid, în principal pentru că se elimină nevoia de NAT (Network Address Translation) și pentru că headerul pachetului este mai simplu.
Acest lucru se traduce printr-o latență mai mică, un beneficiu vizibil mai ales în rețelele moderne și pe conexiunile mobile, unde IPv6 este deja adoptat pe scară largă. Așadar, chiar dacă viteza teoretică nu crește, timpul de răspuns se poate îmbunătăți simțitor.
Diferența de viteză nu provine din protocolul în sine, ci din eliminarea unor pași intermediari care îngreunau traficul în rețelele IPv4. Conectivitatea directă, cap la cap, pe care o oferă IPv6 este principalul său avantaj de performanță.
Site-ul meu va mai putea fi văzut de utilizatorii IPv4 dacă activez IPv6?
Da, fără nicio problemă. Strategia cea mai comună și pe care o recomandăm este dual-stack. Asta înseamnă că serverul de găzduire este configurat să comunice folosind ambele protocoale în același timp.
Când un vizitator ajunge pe site, rețeaua sa va alege automat protocolul potrivit.
- Utilizatorii cu IPv6 se vor conecta prin IPv6, profitând de performanța optimizată.
- Utilizatorii cu IPv4 se vor conecta prin IPv4, fără să observe vreo diferență și fără probleme de accesibilitate.
Practic, activarea IPv6 nu exclude pe nimeni. Dimpotrivă, îmbunătățește experiența pentru un segment tot mai mare de utilizatori, fără a-i afecta pe ceilalți.
Cum activez IPv6 pentru serviciul meu de găzduire?
Modul de activare depinde complet de furnizorul de hosting. Primul pas, și cel mai important, este să verificați dacă serviciul pe care îl folosiți (găzduire web, VPS, server dedicat) include suport pentru IPv6.
Dacă suportul există, procesul implică, de regulă, următorii pași:
- Solicitați o adresă IPv6: Contactați furnizorul pentru a vi se aloca o adresă IPv6 pentru contul dumneavoastră.
- Adăugați o înregistrare AAAA: În panoul de administrare DNS al domeniului, trebuie să adăugați o înregistrare de tip AAAA (quad-A). Ea funcționează la fel ca înregistrarea A pentru IPv4, legând numele domeniului de noua adresă IPv6 a serverului.
- Configurați serverul: Dacă aveți un VPS sau un server dedicat, s-ar putea să fie nevoie să configurați manual adresa și la nivelul sistemului de operare.
Mulți furnizori, inclusiv noi, oferă asistență completă pentru acest proces.
Pentru servicii de găzduire performante, sigure și pregătite pentru viitor, cu suport IPv6 inclus, BTS Telecom vă oferă infrastructura de care aveți nevoie pentru a vă dezvolta prezența online. Descoperiți soluțiile noastre de hosting optimizate, de la pachete partajate la servere dedicate, accesând https://btstelecom.ro.
